Povestea inelului Claddagh – când dragostea, prietenia și loialitatea devin aurPoate ati văzut, poate chiar ati primit sau oferit un astfel de inel. Este cel mai cunoscut model din lume. Mai jos va spun povestea lui.
Pe coasta aspră a vestului Irlandei, acolo unde valurile Atlanticului lovesc neobosite țărmul stâncos, se află un vechi cartier de pescari din Galway numit Claddagh. Acolo s-a născut una dintre cele mai emoționante povești de dragoste din istoria Europei — povestea inelului Claddagh.
Un inel simplu, dar încărcat de simboluri: două mâini care țin o inimă, iar deasupra inimii – o coroană. Mâinile înseamnă prietenie. Inima înseamnă dragoste. Coroana înseamnă loialitate.
Dar legenda din spatele lui este mult mai profundă. În secolul al XVII-lea trăia în Claddagh un tânăr pe nume Richard Joyce, fiul unui pescar. Era îndrăgostit de o fată din sat și visa să se întoarcă într-o zi bogat, pentru a o lua de soție. Într-o primăvară, Richard a plecat pe mare spre Indiile de Vest. Însă corabia lui nu a ajuns niciodată la destinație.
Pe drum a fost capturată de pirați, iar Richard a fost vândut ca sclav în Africa de Nord. Într-o clipă, viața lui s-a prăbușit.
Anii au trecut. Dar dorul de casă și de femeia pe care o iubea nu l-a părăsit niciodată.
Stăpânul lui Richard era aurar. Observând priceperea și răbdarea tânărului irlandez, l-a pus să lucreze în atelierul său. În fiecare zi, Richard lucra aurul cu o grijă, atenție și fantezie excepționala. Intr-o zi, din acel aur topit, a creat ceva special. Un inel. Dar nu unul obișnuit.
Două mâini sculptate țineau o inimă, iar deasupra inimii se ridica o coroană. Era simbolul a tot ceea ce nu voia să uite niciodată: prietenia lor, dragostea lui, promisiunea că îi va rămâne credincios. În tăcerea atelierului, inelul a devenit speranța lui.
În 1689, regele Angliei a negociat eliberarea prizonierilor britanici și irlandezi din Africa de Nord. Printre ei se afla și Richard. Stăpânul lui, care ajunsese să îl respecte, i-a oferit chiar și o avere și mâna fiicei sale dacă ar fi rămas.Dar Richard a refuzat. Avea o singură dorință: să se întoarcă acasă.
Cu inelul ascuns în buzunar, a pornit spre Irlanda. Când a ajuns în satul Claddagh, Richard nu știa dacă femeia pe care o iubise îl mai aștepta. Anii trecuseră.
Ea nu plecase, il așteptase. La întâlnire Richard i-a oferit inelul pe care îl făcuse în anii de captivitate — simbolul promisiunii care nu murise niciodată. Au devenit soț și soție. Iar inelul Claddagh a devenit simbolul iubirii lor.
În Irlanda, inelul Claddagh nu este doar o bijuterie. Este o poveste spusă prin felul în care îl porți.
pe mâna dreaptă cu inima spre exterior → ești singur
pe mâna dreaptă cu inima spre tine → ești îndrăgostit
pe mâna stângă → ești logodit sau căsătorit
Astfel, inelul spune lumii povestea inimii tale.
Emoționant este că inelul Claddagh nu a fost creat într-un sau pentru cineva dintr-un palat. A fost creat într-un atelier de sclavie, din dor, răbdare și credință. Nu reprezintă doar o iubire fericită. Reprezintă o iubire care a supraviețuit timpului, distanței și suferinței.
Poate tocmai de aceea, de peste 300 de ani, oamenii continuă să îl ofere ca inel de logodnă. Nu pentru că este cel mai scump. Ci pentru că spune una dintre cele mai frumoase promisiuni posibile:
„Te iubesc. Îți sunt prieten. Îți voi rămâne credincios.”
Anul acesta am ales sa stau impreuna cu grupul de Irlanda chiar in Claddagh.
